marți, 31 iulie 2012

Demonologia septembrie 2012


Pentru lectură / download, click aici

"Semne din cer" perspectiva crestin-ortodoxă asupra obiectelor zburătoare neidentificate (6)


În viata Sfântului Nil de Sorska (cel care în secolul XIV a întemeiat schiturile ca centre de viată monahală în Rusia), se descrie o "răpire" demonică care este aproape identică cu "abductia" extraterestră.
La câtăva vreme după moartea Sfântului Nil locuiau în mănăstirea lui un preot si fiul său. "Odată, pe când băiatul fusese trimis cu o treabă la cineva, îi apăru deodată în fată un om ciudat care îl apucă de mână si îl duse, ca si când ar fi fost purtat de vânt, în mijlocul unei păduri foarte sălbatice". Si pe când preotul si monahii se rugau la Sfântul Nil să-i ajute să descopere copilul pierdut, Sfântul veni în ajutorul băiatului si stătu afară, în fata ferestrei la care era asezat copilul; iar când lovi tocul usii cu toiagul ce-l tinea în mână, clădirea se zgudui din temelii si toate duhurile necurate căzură la pământ. Sfântul porunci diavolului să ducă băiatul înapoi de unde îl luase si se făcu nevăzut.
Apoi, după oarece strigăte si ceartă între diavoli, "acelasi străin apucă băiatul si-l duse la Schit ca vântul, ... asezându-l pe o căpită de fân, după care dispăru". Când l-au găsit călugării, băiatul le povesti tot ce i se întâmplase, ce văzuse si ce auzise. De atunci încolo umbla foarte smerit, purtând în el parcă o anumită teamă".**
Într-o "răpire" demonică similară din Rusia secolul XIX, un tânăr, blestemat fiind de mama sa, deveni timp de 12 ani sluga unui diavol întruchipat într-un "bunic", având puterea de a sta nevăzut în mijlocul oamenilor, ajutându-l astfel pe diavol să semene confuzie printre ei**.
** The Northern Thebaid, -Tebaida nordului - St.Herman - Alaska Brotherhood, 1975, pp. 91-92
** St. Nilus, The Power of God and Man's Weakness (in Russian) - Puterea lui Dumnezeu si slăbiciunea omenească (în lb. rusă), St. Sergius' Lavra, 1908; St. Herman Brotherhood, 1976, pp. 79-98
În secolele trecute astfel de întâmplări adevărate despre actiunile drăcesti nu uimeau pe nimeni (pentru că omenirea acelor vremuri era constientă de realitatea puterii diavolului - n. tr.). Astăzi însă, unul din semnele crizei spirituale la care asistăm, constă din aceea că omul modern, în pofida "iluminismului" si a "întelepciunii" sale, fiind confruntat din nou cu astfel de experiente nu mai este capabil să si le explice, pentru că a pierdut trăirea vietii duhovnicesti care să-l ajute la aceasta.

luni, 30 iulie 2012

"Semne din cer" perspectiva crestin-ortodoxă asupra obiectelor zburătoare neidentificate (5)


Dr. Vallee se întreabă pe bună dreptate dacă nu cumva ideea cu "vizitatorii din spatiul cosmic" este o pură diversiune, având "scopul precis de a disimula natura infinit mai complexă a tehnologiei, care mai ales dă amploare acestor fenomene" (The Invisible College, p. 28). El crede că "de fapt noi nu avem de-a face cu valuri succesive de vizitatori extraterestri; noi ne confruntăm de fapt cu un sistem de control". "De fapt prin "Întâlnirile de gradul III" se realizează un foarte eficace sistem de control al convingerilor si credintelor individului". "Fiecare val de OZN-uri are un impact social din ce în ce mai mare. Mase din ce în ce mai largi de tineri sunt atrasi până la fascinatie de problemele cosmosului, de fenomenele psihice si para-psihice, de noi frontiere ale constiintei. Apar mereu pe această temă sumedenii de cărti si articole care modifică în profunzime mentalitătile si întreg spatiul cultural în care trăim".
Într-o altă carte a sa, Dr. Vallee notează: "A devenit deja posibilă determinarea a mari segmente ale populatiei să creadă în existenta unor rase supranaturale, în posibilitatea masinilor zburătoare, în pluralitatea lumilor locuibile, si aceasta doar cu ajutorul câtorva scene si imagini atent regizate, ale căror detalii sunt adaptate desigur culturii si superstitiilor existente într-un anumit spatiu geografic la un moment dat"1).
* Vallee, Passport to Magonia - Pasaport pentru Magonia, Henry Regnery Co., Chicago, 1969, pp. 150-1
Există însă unele mici detalii care pot arunca lumină asupra întelesului acestor "scene regizate" si care nu au scăpat cercetătorilor atenti ai fenomenului, mai ales atunci când s-au avut în vedere "Întâlnirile de gradul III" si cele de "contact direct" cu umanoizii; si anume, acestea sunt detalii de o factură profund "absurdă" sau care sunt de un rationament a căror rationalitate nu poate nicicum anula latura lor absurdă (Valle, The Invisible College).
În mod si mai semnificativ, întâlnirile sunt în întregime gratuite, fără vreun scop sau înteles clar. Un psihiatru din statul Pennsylvania a avansat chiar ideea că absurditatea ce caracterizează aproape toate "Întâlnirile de gradul III", nu este altceva decât o foarte clară tehnică hipnotică. "Când persoana este tulburată de elemente absurde sau contradictorii, pe care se luptă să le înteleagă, atunci psihicul său este foarte deschis si receptiv la transferul de idei, la vindecări miraculoase, si asa mai departe".
Dr. Vallee compară această tehnică cu irationalitatea koan-urilor* din budismul zen si remarcă similaritatea dintre întâlnirile extraterestre si diferitele ritualuri oculte de initiere care "predispun mintea" la "nou set de structuri simbolice". Toate acestea indică în opinia lui trecerea "la o nouă formă de religie".
* koan = paradox folosit ca temă de meditatie în zenbudism, cu scopul de a anihila orice recurs al mintii la ratiune si rationalitate si de a forta individul să dobândească instantaneu o iluminare de tip intuitiv - WEBSTER's New Collegiate Dictionary (n. tr. )
Întelegem asadar că întâlnirile extraterestre nu sunt altceva decât formele moderne ale unui ocultism vechi de când lumea. Abandonând credinta în Iisus Hristos, omenirea îsi caută acum "mântuitori" în spatiul extraterestru, iar fenomenele în discutie nu fac altceva decât să furnizeze, prin materialitatea lor - OZN-uri, extraterestri -, recuzita externă necesară credibilitătii. Dar în ce constă totusi acest fenomen? Cine să fie cei care "îl regizează" si, mai ales, în ce scop ar face-o?
Răspunsul la cel putin primele două întrebări îl dau oameni de stiintă însisi, desi, neavând competentă în domeniul religios, ei nu sesizează. semnificatiile mai profunde ale descoperirilor lor. Unul dintre ei, profesorul Brad Steiger de la Universitatea statului Iowa, care a si scris mai multe cărei în domeniul ce ne interesează, a făcut, după o cercetare amănuntită a documentelor sustinute în "Cartea Albastră" redactată de Fortele Aeriene, următoarea declaratie: "Avem de-a face aici cu un fenomen parafizic multidimensional, ale cărui rădăcini tin de sfera planetei Pământ" (Canadian UFO Report, Summer, 1977).
John Keel, care a pornit în cercetările sale asupra OZN-urilor cu mult scepticism si care în materie de religie este un agnostic, scrie: "În esenta lor, OZN-urile, ...sunt manifestarea unei lumi pline de duhuri si de fantome, al cărei univers mintal este straniu si aberant; este realitatea unei lumi dominate de iluzie... în care realitatea însăsi este distorsionată de forte stranii, care în mod vădit pot manipula spatiul, timpul si materia fizică - forte care se situează aproape în totalitate dincolo de puterea noastră de întelegere... Aparitiile OZN par a fi pe de-a întregul variatii minore ale fenomenelor demonice vechi de când lumea" (UFOs: Operation Trojan Horse).

De la demonologia primelor veacuri creştine, la demonologia „instituţionalizată”


I.Demonologia neistituţionalizată din primele veacuri creştine
Cercetarea istoriei demonologiei creştine nu are şi nu a avut niciodată un caracter de noutate. Cu toate acestea însă, trecerea veacurilor aduce cu sine posibilitatea de a observa panoramic, sau mai degrabă fenomenologic şi comparativ modul în crare era cunoscută şi practicată această ştiinţă la începutul, în primele secole, şi cum a ajuns ea ea astăzi să fie „instituţionalizată” de către Biserică sau confesiune creştină.
Cu privire la primele secole, este destul de dificil (dar nu imposibil) de a extrage elementele „originale” creştine din gama imensă de acte liturgice păgâne. Mai degrabă (cel puţin în veacul considerat „apostolic”) creştinismul a adaptat practica demonologică păgână propriului sistem „dogmatic” (nici despre o dogmă în sensul actual al cuvântului nu putem vorbi, ştiut fiind faptul că mult mai târziu, sinoadele ecumenice au avut un rol important în formarea ei, dar şi aceasta mulţumită ereziilor), cu scopul clar de a-şi construi treptat o demonologie care să răspundă cerinţelor propriei spiritualităţi, adică a celei creştine.
Tehnic vorbind, în toată această primă perioadă, care ţine mai bine de 300 de ani, în creştinism pătrund masiv foştii păgâni din toate clasele sociale, politice şi culturale, din toate credinţele şi relgiile imperiului roman şi nu numai, motiv pentru care vorbim de o reală invazie informaţională care nu a rămas fără efect. Creştinismul le-a primit pe toate, iar prin intermediul catehizării a încercat şi în parte a reuşit eliminarea tuturor acelor elemente ce făceau directă timitere la idolatrie, însă nu a putut filtra toate credinţele şi simbolurile ce ţin de vrăjitoria, magia şi demonologia păgână. Parte dintre aceste aspecte sunt uşor de recunoscut dacă lecturăm cu atenţie primele scrieri creştine (Didahia, Păstorul lui Herma, etc.) dar şi atunci când cu atenţie ne aplecă asupra faptelor unor sfinţi şi martiri (cum este Conon, pe care personal îl consider mai degrabă un mag decât un martir creştin). Ceea ce deci merită evidenţiat este realitatea întâlnirii creştinismului cu păgânismul, fapt ce nu a rămas fără repercusiuni mai ales sub aspect demonologic,  într-o perioadă destul de lungă şi mai ales întunecată de lipsa informaţiilor care să clarifice modul în care s-a produs această contaminare.

duminică, 29 iulie 2012

"Semne din cer" perspectiva crestin-ortodoxă asupra obiectelor zburătoare neidentificate (4)


Cu alte cuvinte, putem sintetiza situatia astfel: literatura stiintifico-fantastică a oferit imaginile, "evolutionismul" a oferit filozofia, iar tehnologia erei spatiale a asigurat plauzibilitatea acestor întâlniri extraterestre.
Ceea ce este surprinzător si uluitor în acelasi timp este că asemenea întâlniri au loc încă astăzi, conform mărturiilor multor martori oculari credibili. Deci de importantă capitală este interpretarea care trebuie dată acestor fenomene: să fie vorba într-adevăr de contacte cu "vizitatorii din spatiul cosmic", sau avem de-a face cu întâlniri de o cu totul altă natură, explicate însă conform cu "spiritul veacului"? Acestea sunt întrebările care îi preocupă pe cercetătorii fenomenului OZN.
Dr. Hynek recunoaste că îi vine greu să admită existenta "Întâlnirilor de gradul III": "Dacă nu mi-ar fi teamă că ultragiez integritatea stiintifică, mărturisesc că as fi gata să omit din toată inima acest capitol al cercetărilor referitoare la OZN-uri" (The UFO Experience).
Dar cum scopul Dr. Hynek este acela al obiectivitătii stiintifice, lui îi este imposibil să ignore multitudinea cazurilor atât de bine documentate ale acestui ciudat fenomen. Dintre cele aproape 1250 de cazuri de întâlniri extraterestre la mică distantă descrise de Dr. Jacques Vallee, 750 mentionează aterizarea unei nave spatiale, si mai mult de 300 dintre acestea specifică prezenta "humanoizilor" în interiorul sau în jurul navei; o treime din aceste cazuri sunt documentate de mai multi martori pentru fiecare caz în parte.
Într-unul din cazurile cu "humanoizi" ce a avut loc in noiembrie 1961 în nordul SUA, patru bărbati care se întorceau de la vânătoare au observat prăbusirea unui obiect în flăcări, ce parcă era un avion. Când au ajuns la locul "prăbusirii" toti au văzut un obiect alungit de formă cilindrică înfipt oblic în pământ si cu patru figuri, după toate aparentele omenesti în jurul lui.
Bărbatii s-au deplasat în orasul din apropiere pentru a anunta politia, iar când s-au întors la locul respectiv n-au mai văzut decât niste luminite rosii, obiectul dispărând fără a lăsa nici un fel de urmă, desi terenul era noroios. După ce ofiterul de politie a plecat cuprins de uimire, cei patru au văzut din nou obiectul venind spre sol ca o lumină rosiatică. S-au întors la casele lor cu sentimentul ciudat că a existat o portiune de timp "pierdută" în timpul noptii.
În ziua următoare, unul din cei patru a fost vizitat la lucru de către mai multi indivizi "cu înfătisare oficială", care i-au pus întrebări despre incident si apoi l-au condus acasă în masina lor, cerându-i să nu dezvăluie nimănui cele întâmplate. Vânătorul a presupus că respectivii erau anchetatori ai Fortelor Aeriene ale SUA care încearcă să escamoteze existenta vreunei "masini secrete".
Toti cei patru protagonisti ai întâmplării au rămas extrem de marcati de pe urma ei si după sase ani unul dintre ei s-a simtit obligat să povestească totul unui agent al Trezoreriei Statelor Unite (Edge of Reality).

Exorcism şi botez în procesul de catehizare a primelor veacuri creştine (2)


Jurca, pr.dr. Eugen, Cateheza baptismală în antichitatea creştină, vol.I. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2009, ISBN: 978-973-141-149-1, 253p., 20,00 lei, CRE/4710/JUR

Celor rămaşi, episcopul „le va porunci... să se roage şi să îngenuncheze şi, punându-şi mâinile peste ei, va porunci duhurilor străine să-i părăsească şi să nu se mai întoarcă în ei. După ce va înceta să-i exorcizeze, va sufla în faţa lor şi după ce le-a însemnat fruntea, urechile şi nările, îi va face să se ridice. Ei vor petrece toată noaptea în veghe; li se vor face lecturi şi vor fi instruiţi” (ibidem, p.58).
Textul este cât se poate de edificator cu privire la modul în care, în creştinismul timpuriu, catehizarea şi practica exorcismului cunoşteau se aflau într-o completă emulaţie. Persoanele ce urmau să primească botezul trebuiau menţinute în „vrednicie” până după momentul întreitei scufundări, motiv pentru care rugăciunea, îngenuncherea (ascultarea fizică), privegherea (continua îndreptare a atenţiei înspre cele sfinte), lecturile şi instruirea (asucultarea minţii / spirituală) erau considerate elemente esenţiale, fără de care nu se putea garanta o stare de cunoaştere şi pace sufletească în pragul marelui eveniment. Aceste elemente, deşi par exterioare, pentru creştinismul primar erau exhivalentul unei devărate iniţieri. Un istoric al religiilor ar putea vorbi în parte de o copie infidelă, mai degrabă adaptată, a unora dintre elementele religiilor de mistere practicate cu relativ succes în acea perioadă. Scopurile aici sunt însă total diferite.
Episcopul îşi va pune mâinile peste ei, afirmă textul. Am putea înţelege acest aspect ritualic, extrem de important, în două moduri. În primul, episcopul atinge pe fiecare în parte, iar în al doilea, episcopul atinge o singură persoană, celelalte punând mâinile pe cel din faţa lui. În ambele situaţii se urmăreşte desigur transmiterea curăţitoare a harului lui Dumnezeu. Personal, textul îmi dă de înţeles că e vorba de a doua variantă, cu toate că, din punct de vedere practic, nu exista nici o grabă în a atinge pe fiecare în parte. Din câte am citit în alte studii, mâinile erau puse pe creştetul capului celui ales, acesta stând în genunchi în faţa episcopului[1]. Sigur, ritualul ar fi putut suferi unele diferenţe de gestică, dar acestea în ansamblul procesului de sfinţire, nu reprezintă vre-o inovaţie periculoasă. Oricum, în primele secole se „inovează” întreg cultul creştin, căci în rest e doar o muncă de sistematizare (liturghii, molitfe, etc.).

sâmbătă, 28 iulie 2012

Exorcism şi botez în procesul de catehizare a primelor veacuri creştine (1)


Jurca, pr.dr. Eugen, Cateheza baptismală în antichitatea creştină, vol.I. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2009, ISBN: 978-973-141-149-1, 253p., 20,00 lei, CRE/4710/JUR

Catehizarea sau predarea corectă a învţăturii creştine, în sensul urmării şi înţelegerii receptelor hristice şi a învăţăturii Sfinţilor Apostoli a reprezentat preocuparea de căpătâi în formarea omului creştin. Personal, dată fiind preocuparea spre cercetarea demonologiei, nu am fost interesat în mode deosebit de metodele ce presupun catehizarea „candidatului” la creştinism, care încă nu a primit botezul, ci, aşa cum am spus, m-am axat prezenta recenzie doar asupra elementelor care au legătură cu spaţiul demonologic, şi nu sunt puţine.
Primul document pe care autorul îl analizează, este Didahia (sau „învăţătura”) celor Doisprăzece Apostoli, cea mai veche scriere păstrată de la Părinţii Aposolici, urmaşii direcţi ai Sfinţilor Apostoli, cei despre care putem vorbi ca începători ai tradiţiei creştine. E scrisă în jurul anului 1000 undeva în Egipt, Siria sau Palestina. Cu alte cuvinte, provine dintr-un mediu iudeo-creştin. Din păcate nu se cunoaşte autorul.
Lucrarea cuprinde porunci sau mai degrabă recomandări cu titlul de poruncă, pentru că majoritatea, dacă nu toate, încep cu „să nu...” Se respectă astfel varianta biblică a poruncii divine date lui Adam de către Dumnezeu: „să nu mănânci...” (Fac. II, 17).
Prima recomandare care mi-a atras atenţia este aceea de a nu vrăji. Ea este ultima, „corolarul” dintr-o serie de păcate ce-i pot sta permanent alături (uciderea, adulterul, homosexualitatea, desfrânarea şi furtul). Mai gravă decât ea sunt doar producerea otrăvurilor (tot o practică ce aparţine vrăjitoriei), a avortului, precum şi uciderea noilor născuţi. Se cunoştea încă din anticitate că una din „plăcerile” vinovate ale vrăjitoriei era uciderea copiilor, mentalitatea magică românească avându-o în acest sens ca exemplu, pe Avestiţa, demonul ce ucide pruncii în pântecele mamelor sau imediat după ce au fost născuţi. Evident demonul „femelă” acţionează la comanda actantului magic, nimeni altcineva decât vrăjitorul.
Autorul, în nota legată de practica vrăjitorească atrage atenţia asupra faptului că „există destui „credincioşi” ce reprezintă mai degrabă o mentalitate magică şi un comportament superstiţios (frică, anxietate, angoasă, panică chiar) faţă de cele sfinte, decât o concepţie şi atitudine, cu adevărat, creştine. Mai curând cred în „farmece”, „făcături”, „vrăji” etc., decât în Dumnezeu” (n.56,p.42). În cele două propoziţii sunt două aspecte ce merită puţin discutate. Mentalitatea magică faţă de cele sfinte este produsul necunoaşterii corecte a sacralităţii de către majoritatea creştinilor. De acest handicap nu este vinovat „drept credinciosul”, ce confundă prin asocieri magicul cu religiosul, ci preotul care la altar nu catehizează suficient şi mai ales corect. Credinţa în farmece şi vrăji este deja „vina personală” a celui care se consideră a fi creştin. Preotul e absolvit de această eroare, dar care poate fi în acelaşi timp o consecinţă a lipsei catehizării, proces pe care nu l-a derulat în parohia sa.

"Semne din cer" perspectiva crestin-ortodoxă asupra obiectelor zburătoare neidentificate (3)


În Statele Unite subiectul se situează "în afara ariei" de cercetare, atât pentru cercurile de resort militare, cât si pentru oamenii de stiintă propriu-zisi, dar este demn de notat faptul că în anii din urmă un număr din ce în ce mai mare de specialisti (mai ales tineri) iau foarte în serios fenomenul OZN si se întrunesc pentru a studia cele mai adecvate metode de cercetare; Cercetătorii Hynek si Vallee vorbesc despre un "colegiu invizibil" al unor oameni de stiintă foarte activi în cercetarea problemei, dintre care cei mai multi refuză să-si vadă mentionat numele (în massmedia) în contextul cercetărilor fenomenului OZN.
Există desigur si altii care neagă existenta OZN-urilor, punându-le pe acestea pe seama unor perceptii deformate, după ei OZN-urile nefiind altceva decât obiecte naturale, baloane, avioane etc., sau simple trucuri sau "proiectii" psihologice. Unul dintre acesti autori este Philip Klass; el "demască" cu delectare fenomenul OZN, si trage concluzia, în urma câtorva investigatii, că OZN-urile sunt fie fenomene naturale, fie falsuri grosolane. Investigatiile sale l-au convins că "ideea unor nave spatiale miraculoase apartinând altor civilizatii este un basm confectional pe măsura mentalitătii adulte". *
* Philip J. Klass, UFOs Explained Explicarea OZN-urilor, Random House, New York, 1974, p. 360
Asemenea cercetători de neclintit se bazează mai ales pe faptul că practic nu există dovezi concrete (fizice) ale existentei OZN-urilor, chiar partizanii cei mai vajnici ai existentei lor, fiind nevoiti să recunoască putinătatea dovezilor de ordin fizic din chiar cele mai bine documentate rapoarte.
Dar, ceea ce a convins un număr de savanti, în anii din urmă, să ia în serios fenomenul, nu este dovada fizică a existentei lor, ci faptul că o multitudine de persoane, a căror probitate si seriozitate nu poate fi pusă la îndoială, au văzut lucruri ce se situează dincolo de orice explicatie si care au avut asupra lor un efect puternic.
Iată cum descrie Dr. Hynek aceste mărturii: "Aveam invariabil sentimentul că mă aflu în fata unor oameni care îmi descriu desfăsurarea unui eveniment foarte real. Acest eveniment se constituia pentru acea persoană într-o experientă capitală, pe care si-o aminteau în cele mai mici detalii si care nu avea nici o legătură cu imaginatia; un eveniment pentru care de obicei respectiva persoană nu era câtusi de putin pregătită - si a cărui întelegere o depăsea cu desăvârsire" (The UFO Experience).

vineri, 27 iulie 2012

"Semne din cer" perspectiva crestin-ortodoxă asupra obiectelor zburătoare neidentificate (2)


 Într-un cuvânt, literatura SF a secolului XX este în ea însăsi un semn grăitor al pierderii valorilor si mentalitătii crestine în interpretarea lumii. Ea a devenit un puternic vehicul de diseminare a unei filozofii necrestine asupra vietii si istoriei, manifestând mai curând, pe fată sau în ascuns, influente ocultiste si orientale. Si tot această literatură, într-o perioadă crucială de criză si tranzitie a civilizatiei umane, a constituit o fortă de prim ordin în crearea sperantei si a stării de asteptare actuale a "fiintelor extraterestre", care vor veni si vor rezolva problemele omenirii, călăuzind-o către o nouă eră "cosmică" a istoriei sale.
Pretinzând că este "stiintifică si nereligioasă", literatura SF în realitate este un mijloc propagandistic de vârf (de formă secularistă) în mediatizarea "noii constiinte religioase" ce invadează omenirea, pe măsură ce crestinismul autentic supravietuieste în arii etnice si geografice tot mai restrâns.
Toată această prezentare a constituit cadrul necesar pentru introducerea cazurilor concrete de aparitii OZN, care corespund în mod ciudat cu asteptările pseudoreligioase spre care este stimulat omul "civilizatiei postcrestine"!

2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifică
Desi fictiune, ar putea spune cineva, literatura SF a pregătit întrucâtva omenirea pentru aparitia OZN-urilor, noi în mod evident, neputând întelege realitatea lor "obiectivă" pe baza literaturii sau asteptărilor si fanteziilor omenesti.
Înainte de a încerca să aflăm ce sunt OZN-urile, trebuie mai întâi să cunoastem natura si gradul de încredere pe care îl putem acorda observatiilor care s-au făcut asupra lor. Există cu adevărat OZN-uri? Sau este vorba doar de perceptiile false, pe de o parte si dorinta de împlinire psihologică si pseudo-religioasă pe de altă parte?
Un rezumat foarte solid documentat al fenomenului OZN a fost dat de către Dr. Jaques Vallee, un cercetător francez care în prezent locuieste în California, expert în astrofizică si în stiinta computerelor, si care a făcut parte, mai multi ani, din comisiile de investigare stiintifică a rapoartelor referitoare la OZN-uri. Mărturia lui este cu atât mai pretioasă, cu cât el a studiat cazurile de aparitii OZN si din afara Statelor Unite, mai ales din Franta, ceea ce întregeste considerabil tabloul general al fenomenului.

joi, 26 iulie 2012

"Semne din cer" perspectiva crestin-ortodoxă asupra obiectelor zburătoare neidentificate (ozn-urilor)


Deceniile care au urmat celui de al II-lea Război Mondial au fost marcate nu numai de proliferarea uluitoare a cultelor orientale (mai ales în Occident) ci si de un fenomen paralel care, desi în aparentă neavând nici o legătură cu religia, se dovedeste a fi la o privire mai atentă un semn tot atât de clar al erei "post-crestine" ca si "noua constiintă religioasă" sau cultele orientale. Acesta este fenomenul obiectelor zburătoare neidentificate", care virtual au fost văzute în toate părtile lumii, începând cu prima "farfurie zburătoare" reperată în 1947.
Credulitatea si superstitia omenească, care sunt la fel de mult răspândite astăzi ca oricând în istoria omenirii, au făcut ca acest fenomen să fie întrucâtva asociat cu "manifestările bizare" ale diferitelor pseudo-religii contemporane. Într-o măsură nu mai mică însă, el a suscitat si interesul responsabil al unor reputati oameni de stiintă si chiar al unor echipe guvernamentale, interes ce s-a concretizat în publicarea unor studii si cărti.
Aceste investigatii nu au ajuns de fapt la niste rezultate pozitive în identificarea fizică a acestor obiecte zburătoare. Dar ipotezele cele mai noi, pe care le-au avansat cercetătorii pentru a explica fenomenele, sunt cu mult mai plauzibile decât vechile teorii de până acum.
În acelasi timp însă, aceste ipoteze de ultimă oră ne aduc în prezenta unei "granite a realului" (chiar asa se si intitulează una din lucrările stiintifice mentionate), adică la limita unei realităti psihice si spirituale pe care, oamenii de stiintă respectivi nu sunt pregătiti să o investigheze. În schimb, bogătia de informatii referitoare tocmai la această realitate, asa cum o aflăm din textele patristice si din Sfânta Scriptură, îl plasează pe observatorul crestin ortodox în pozitia privilegiată din care el are toate datele care să-i permită să evalueze aceste noi ipoteze si fenomene "OZN" în general.
Dar observatorul crestin ortodox este interesat nu atât de fenomenele ca atare, cât de mentalitatea asociată cu ele: cum interpretează oamenii în general OZN-urile si de ce? Printre primii care au abordat problema OZN-urilor în acest mod se numără si celebrul psiholog elvetian C.G. Jung, în foarte seriosul său studiu din 1959, Flying Saucers: A Modern Myth of Things Seen in the Skies. (Farfuriile zburătoare: un mit modern al obiectelor văzute pe cer).

miercuri, 25 iulie 2012

Fenomenul O.Z.N. (5)


Nuanta e foarte importantă. Ar fi bine ca oamenii să înteleagă că universul a fost creat pentru ei, că omul este cununa creatiei, că el este chemat la îndumnezeire si nu cine stie ce entitate extraterestră. Universul a fost creat pentru om, si omul este cea mai importantă fiintă din univers. Dacă stiinta a confirmat sau va confirma acest lucru, nu putem decât să ne bucurăm. Dar, chiar si fără demonstratiile stiintifice, crestinii stiu că lumea este creată pentru om ca spatiu în care omul poate dobândi cunoasterea lui Dumnezeu. Nu omul este creat pentru univers, ci universul este creat de Dumnezeu pentru om.
Dacă ar fi fost mai importanti altii, si nu noi, atunci Hristos nu S-ar fi Întrupat, nu ar fi primit răstignirea pentru mântuirea noastră. Dacă cei slabi în credintă vor cu tot dinadinsul să se gândească la faptul că în acest univers imens există si alte civilizatii, ar fi bine să înteleagă totusi că aparitiile extraterestre de până acum, cărora li s-a făcut atâta reclamă, nu au fost decât aparitii diavolesti.
Staretul Efrem Vatopedinul, un părinte athonit din zilele noastre, spunea: "Evanghelia nu cred că are de suferit chiar dacă, prin absurd, ar exista viată pe altă planetă. Unii "oameni de stiintă", între ghilimele oameni de stiintă, zic: "ce va spune Evanghelia dacă într-o bună zi vom descoperi viată pe altă planetă?". Ei spun că Evanghelia nu s-ar referi la existenta vietii umane si pe alte planete. Răspunsul nostru este următorul: Evanghelia vorbeste despre sfintirea omului, aceasta este Evanghelia! Evanghelia nu este o carte de stiintă despre cosmos! Iar problema extraterestrilor eu cred că este un mit" [26;174-175].
Pozitia aceasta pare destul de îngăduitoare. Pe de o parte părintele afirmă că avem de-a face cu un mit, pe de alta că nu ar trebui să ne deranjeze dacă ar exista viată pe alte planete. Cuvintele sale ar putea fi întelese astfel: "Dacă unii vor neapărat să creadă că există extraterestri, nimeni nu îi obligă să îsi schimbe părerea. Dar ei să înteleagă că Adevărul pe care îl mărturiseste Biserica, cel privitor la mântuirea omului, nu poate fi călcat în picioare în numele unor supozitii omenesti".
Dacă am încerca să convingem pe cineva că nu există alte civilizatii extraterestre riscăm să îl îndepărtăm de Biserică. Important este ca oamenii să meargă pe calea mântuirii pe care o propovăduieste Biserica. Si, încet-încet, vor renunta la toate conceptiile gresite.

marți, 24 iulie 2012

Fenomenul O.Z.N. (4)


Vedem că în lumea catolică si în cea protestantă există câtiva pseudo-teologi care au căzut în cursa întinsă prin O.Z.N.-uri. si studiază asa-numita "exoteologie" - teologie a spatiului cosmic, încercând să facă tot felul de clasificări între speciile extraterestre care ne-au contactat. Din perspectiva celor care se adapă din izvorul viu al Sfintei Traditii o astfel de cercetare nu poate fi decât gresită: căci "vizitatorii" sunt de o singură specie, de o singură rasă: sunt demoni.
Apare o grea piatră de poticnire pentru unii credinciosi. Unii "vizitatori" au vorbit cu oamenii, au fost pipăiti, altii se pare că au fost studiati vreme îndelungată de diferite comisii ale guvernului american. Doar dracii nu au trupuri; atunci cum au fost posibile astfel de studii?
La această întrebare, Vietile Sfintilor oferă o sumedenie de cazuri în care interventia diavolilor a avut loc si în plan fizic (cele mai cunoscute aflându-se în Viata Sfântului Antonie cel Mare si în Viata Sfântului Mucenic Ciprian, care din vrăjitor a devenit vas ales al lui Hristos).
Ni se pare firesc ca astfel de întâmplări să pară incredibile, dar, pentru cei credinciosi, ele sunt cât se poate de reale. Aici este piatra de poticnire: cine nu crede că lupta diavolilor împotriva sfintilor a fost exact asa cum este descrisă de Vietile Sfintilor nu poate să creadă că "extraterestrii" care fac lucruri similare sunt draci. Cine nu vrea să tină seama de experienta Bisericii Ortodoxe nu poate să se mai considere fiu al acestei Biserici si nici nu îi poate întelege învătăturile. În planul duhovnicesc o demonstratie logică nu are cum să fie definitivă: întotdeauna credinta este chemată să spună ultimul cuvânt.
În ceea ce priveste amintirile despre întâlnirile cu extraterestri care au iesit la iveală în urma unei sedinte de hipnoză ar fi cazul să amintim punctul de vedere al doctorului Arthur C. Hastings, un specialist californian în psihologia comunicatiei: "Lucrul cel mai evident care se petrece cu persona aflată sub hipnoză este că devine extrem de sensibilă si de maleabilă la absolut orice fel de sugestie, oricât de subtilă, inconstientă, non-verbală sau verbală venită din partea hipnotistului. Dacă îi ceri să se ducă într-o viată trecută, iar persoana respectivă nu are o viată trecută, va inventa una pentru tine! Dacă îi sugerezi cumva că a văzut un O.Z.N., va spune că a văzut un O.Z.N." [60, 132].
Trebuie precizat că doctorul Hastings nu este singurul specialist care are această pozitie. Dar, de obicei, mass-media nu vrea să tină cont decât de cealaltă variantă, si să facă reclamă diferitelor tehnici de hipnoză.

luni, 23 iulie 2012

Fenomenul O.Z.N. (3)


Doctorul Jacques Vallee observa că O.Z.N.-urile "ajută la crearea unei noi forme de credintă - o asteptare a unui contact real cu O.Z.N.-urile a unei mari părti din colectivitate. La rândul ei, această asteptare face ca milioane de oameni să spere în iminenta realizare a unui vis de secole: salvarea de sus, predarea în fata unei puteri mai mari, a unor navigatori întelepti din cosmos" [9;15]. Vorbind despre contactele cu "vizitatorii", doctorul Valee constată că "experienta unei întâlniri mai apropiate cu un O.Z.N. este o grea încercare fizică si mentală. Trauma are efecte care depăsesc cu mult ceea ce îsi aminteste martorul ocular. Apar noi tipuri de comportament si sunt favorizate noi tipuri de convingeri. Consecintele sociale, politice si religioase ale experientei sunt enorme dacă sunt analizate nu în zilele sau săptămânile care urmează contactului, ci după trecerea unei generatii" [9;12].
Mentalitatea neopăgână află pe acest teren misterios un mediu de dezvoltare propice: ghizi spirituali, progres, puteri paranormale... În multe dintre studiile specialistilor în U.F.O.-logie observăm ecourile credintelor religioase ale acestora. Cei care nu cred într-un Dumnezeu personal (de la atei si până la cei care au credinte panteiste) găsesc în contactele O.Z.N. argumente în favoarea teoriei evolutioniste; consideră că a venit timpul ca civilizatia umană să treacă într-un nou stadiu de dezvoltare, avându-i ca mentori pe cei care vin la noi de pe alte planete, din alte galaxii.
Întemeietorul sectei raelienilor, Rael, pe numele său Claude Vorilhon, afirma că a primit următorul mesaj extraterestru: "noi suntem cei ce am creat toată viata pământească, voi ne-ati considerat zei, noi am fost la originea marilor voastre religii. Acum că sunteti destul de mari ca să întelegeti aceasta, am dori să stabilim contacte oficiale printr-o ambasadă". Tot el spunea că o fiintă extraterestră i-a descoperit faptul că marii profeti ai omenirii - Budha, Moise, Iisus si Mahomed au fost alesi si formati de către extraterestri.
Încercând să vedem care au fost urmările religioase ale înmultirii aparitiilor "extraterestre", considerăm că următoarea confesiune - a unui ofiter de politie care a avut mai multe "contacte"- este reprezentativă pentru transformările care au avut loc în mintile celor contactati: "Devenisem complet obsedat de O.Z.N.-uri. Eram convins că ceva măret mi se va întâmpla în curând. Am renuntat la lecturile zilnice din Biblie, nu m-am mai gândit la Dumnezeu, dar în schimb am început să citesc cu înversunare toate cărtile despre O.Z.N.-uri care îmi cădeau în mână... Vegheam noptile, asteptând în zadar să mai primesc vreun semn, încercam să comunic mental cu ceea ce credeam că sunt fiinte extraterestre, aproape că mă rugam la ei să-mi apară în fată sau să intre într-un fel în legătură cu mine" [59;147]. Una dintre urmările fenomenului O.Z.N. - îndepărtarea oamenilor de credinta crestină - ne îndeamnă să cunoastem "pomul" după "roade".

duminică, 22 iulie 2012

Fenomenul O.Z.N. (2)


Există oameni, si nu putini, care cred că toate contactele cu extraterestri nu sunt decât experimente în masă făcute de guvernele marilor puteri pentru a studia în ce măsură pot fi manipulate masele. În cartea sa Pasaport pentru Magonia, doctorul Jacques Valee afirma clar că "a devenit posibilă determinarea a mari segmente ale populatiei să creadă în existenta unor rase supranaturale, în posibilitatea masinilor zburătoare, în pluralitatea lumilor locuibile, si acestea doar cu ajutorul câtorva scene si imagini atent regizate, ale căror detalii sunt adaptate desigur culturii si superstitiilor existente într-un anumit spatiu geografic la un moment dat" [59;144] .
Nu vrem să contestăm faptul că anumite întâlniri ar putea fi experimente (simple sau complexe) ale specialistilor în iluzii optice. Si, dacă până acum nu putem sti dacă au avut loc astfel de experimente, nu avem de ce să contestăm posibilitatea ca ele să aibă loc în viitor. Putem contesta însă aprecierea tuturor contactelor O.Z.N. drept efectele unei manipulări coordonate de cine stie ce guvern sau putere ocultă. Se poate descoperi că un mare număr de contacte au fost simple circuri mediatice, că multe fotografii ale aparatelor zburătoare extraterestre sunt trucate sau că rămăsitelor O.Z.N.-urilor care au căzut la sol nu sunt decât obiecte fabricate de către escroci care vor să atragă atentia opiniei publice . Dar, cu toate acestea, rămân multe întâlniri asupra cărora nu poate fi pusă eticheta de fals, escrocherie sau experiment.
Înainte de a aborda direct problema este nevoie să facem constatarea că, pentru cei care consideră că fenomenul O.Z.N. este doar o farsă mediatizată si toate "contactele" apartin imaginatiei si că totul este o minciună omenească, analiza pe care o vom face mai jos nu poate fi relevantă. Pentru acestia atât nenumăratele observatii ale O.Z.N.-urilor făcute prin radar, cât si filmările făcute acestora ocazional, sau teancul enorm de fotografii ale aparitiilor din toate colturile lumii sunt false.
Fără a contesta faptul că asupra unui mare număr de dovezi planează incertitudinea (cum era de asteptat, nu au lipsit nici "dovezile" trucate), îndrăznim să fim de acord cu cei care cred că nimeni nu putea falsifica un număr atât de mare de dovezi a contactelor cu alte lumi.

sâmbătă, 21 iulie 2012

Fenomenul O.Z.N.


"Eram într-o noapte la ora unu în bordei. Făcusem Miezonoptica si eram pe la sfârsitul Utreniei, când deodată aud: buf, buf, buf! Se cutremura pământul. Eu am iesit să văd ce se aude, dar când am deschis usa la bordei am văzut afară o lumină mare si în lumină, o masină de alamă cu multe roti. Din ea a coborât un om înalt, cu ochii mari, pe jumătate albi si pe jumătate negri, care numai atât a zis apăsat:
"Ce cauti aici?""

Părintele Cleopa Ilie 
[extras din cartea Viata Parintelui Cleopa].

În vremurile noastre planează un mare semn de întrebare asupra controversatului subiect O.Z.N.: "Cât de reale sunt contactele cu extraterestri? Cine sunt ei? Oare poate fi cineva atât de limitat încât să creadă că suntem singura planetă unde există viată?" - se întreabă unii. Numai galaxia noastră, una dintre nenumăratele galaxii ale universului, are peste 100 de miliarde de stele. După unele statistici, sansele să existe si alte civilizatii sunt foarte mari. Oare cu ce ne-ar fi afectată credinta dacă am tine cont si de mesajele binevoitoare ale celorlalti? Si dacă întâlnirile cu extraterestri oferă date fundamentale pentru progresul spiritual al umanitătii, oare nu este mai bine să părăsim pozitia crispată si învechită potrivit căreia tot ce este diferit de învătătura clasică a Bisericii vine de la diavol?
Mihail Gorbaciov, una dintre personalitătile cheie ale politicii mondiale, afirma cât se poate de ferm: "Fenomenul O.Z.N. există si el trebuie tratat cu atentie" [30;29]. Ce rost ar avea să ignorăm această realitate si să ne ascundem capul în nisip, precum strutul?
Unii consideră că asistăm la o adevărată invazie extraterestră; nu în sensul obisnuit al cuvântului, nu la o invazie de genul celor prezentate în filmele S.F., în care tot felul de fiinte ciudate vor să distrugă sau să cucerească Planeta albastră. Pozitia lor ar putea fi rezumată în cuvintele: "Asistăm la o invazie în viata de zi cu zi a omului modern: la televizor, filme despre extraterestri, în ziare si reviste, articole incitante de acest gen. Cine nu crede că există extraterestri riscă să fie considerat habotnic, precum sunt cei care se îndoiesc de faptul că au existat dinozauri si brontozauri".
Impactul enorm al fenomenului s-a datorat mai ales campaniei mediatice de care a avut parte, si exploziei de informatii venind din domeniul S.F.-ului. S-au realizat sute de filme, s-au scris mii de cărti, au apărut o sumedenie de reviste de specialitate. Ba, mai mult, senzationalele stiri despre ultimele "contacte" fac deliciul emisiunilor de stiri si împânzesc presa.
Astăzi filme ca E. T. - extraterestrul, 2001- Odiseea spatială, seria Războiul stelelor sau serialul Star Trek sunt la fel de vizionate ca în perioada în care au fost difuzate pentru prima oară. De la revistele pentru copii mici până la desenele animate si până la cărtile marilor autori S.F. găsim aceeasi goană după senzational. Patronii mass-mediei au văzut că "fenomenul" se vinde bine. Si investitiile mari în această directie au adus câstiguri fabuloase.
Una dintre directiile în care s-a manifestat efectul filmelor S.F. a fost rapida răspândire a cultului Jedi. Totul a pornit de la un e-mail trimis initial unui mare număr de fani ai science-fiction-ului, în care acestia erau rugati ca la recensământ să se declare ca fiind de religie Jedi. S-a ajuns ca de exemplu în Australia peste 70000 dintre cei recenzati să declare o astfel de apartenentă. Chris Brennan, presedintele Societătii Star Wars din Australia, era de părere că dintre acestia numai 5000 formează un nucleu puternic, iar restul au făcut o astfel de alegere numai ca să se distreze. Chiar dacă în Australia Oficiul de Statistică nu a prevăzut o rubrică specială pentru acesti adepti, în Anglia si în Noua Zeelandă la rubrica religie există optiunea oficială "cavaleri Jedi". În conformitate cu optiunile democratice, blasfemia a fost luată în serios.

miercuri, 4 iulie 2012

Practica magică


Ca orice tentaţie de pe „piaţa spirituală”, practicarea magiei este poate una dintre cele mai interesante, dat fiind şi faptul că „jocul” cu fiinţele spirituale ce-ţi „dau puteri magice” rămâne încă o atracţie a lui homo ereticus al începutului de mileniu.
Librăriile noastre sunt relativ bogate în apariţii ce incită la practica magică. Avem lucrări de magie neagră, albă şi... spiritualitate angelică. Astea din urmă mă distrează la culme. Dacă nu uit, până la final voi vorbi şi despre ele.
Să vedem: magia neagră! Cu toate că sperie pe majoritatea credincioşilor creştini (egal de dominaţiune), pe toţi atâţia îi şi incită. Până la urmă, dacă Biserica îşi face reclamă, democratic e să aibă şi diavolul dreptul la una. Dar dincolo de umorul meu de slabă calitate, sunt de părere că practica magiei negre nu e până la urmă pentru oricine. Nu încerci să devii mag negru, ori poţi obţine lucrarea demonilor prin „tradiţie”, căci da, există varianta moştenirii din familie sau de la cineva care ţi-a fost maestru, ori trebuie ca o ură mistuitoare sau în cel mai aiurea situaţie, o pasiune mistuitoare să te determine să produci un ritual. Dar faptul că îndeplineşti un ritual nu te face mag. Dacă demonul nu se arată eşti un bufon drept de milă care dacă nu preţuieşti nimic în faţa divolului ce poţi preţui în faţa lui Dumnezeu? Nu eşti nici măcar un păcătos, în sensul de greşitor, ci din perspectiva Bisericii eşti un eretic, mai grav, un apostat. Ăştia nu-s păcătoşii comuni, precum infractorii ce au furat brânza şi cârnaţii din afumătoarea gospodarului, ci aceia pe care Dumnezeu îi reneagă etern, asta dacă ar fi să ne luăm după canoanele Bisericii Ortodoxe Creştine. Practic, dacă nu ţi se arată demonul şi deci nu poţi iniţia o relaţie cu el, arată că nu repreztinţi nimic pentru el, nimic nici pentru Dumnezeu că ai căutat închiare la diavol, şi nimic nici în iad, unde ajungi după ce îţi dai obştescul sfârşit.
Cu totul altfel stau lucrurile pentru „cei aleşi”. Primirea magiei negre prin însuşirea teoriei şi practicii alături de unei persoane deja iniţiate, este oarecum echivalentul ritualului unei religii de mistere. E fascinant, ce-i drept, însă şi aici avem de-a face cu o stare conflictuală, de data asta ca luptător alături de stăpânirile întunecate împotriva a tot ce înţelegem spiritual prin „lumină”. În principiu, te dedici total, pe viaţă, extrem de puţini fiind cei care de-a lungul secolelor s-au lepădat de această practică spre a îmbrăţişa spre exemplu, creştinismul sau islamismul.