CIOANCĂ
2013 (7SDB2018)
Costel
Cioancă
Arhivele Olteniei,
serie nouă, nr. 27, 2013, pp. 357-366. (pdf.)
Fragment
„În toate basmele, în care avem de-a face cu interdicţia de a privi
înapoi, invariabil eroul (muritor al) basmului românesc este cel
care alege să „inoportuneze”, cu dorinţa sa (erotică), un personaj feminin cu o
altă natură, substanţă fizică decât a sa, din categoria fiinţelor (semi)divine
(zâne), fiind extrem de rare cazurile inverse – în care o astfel de
fiinţă (semi)divină iniţiază relaţii erotico-maritale cu eroul muritor1. Mai
mult, sunt basme în care existenţa propriu-zisă a eroului este precedată
de o preexistenţă2, naşterea
fiind posibilă abia după rostirea unei potrivite făgăduieli de mariaj cu
o astfel de fiinţă (semi)divină, dintr-o altă dimensiune (Rozuna, Doamna
Florilor; Zâna Apelor; Raura Lună; Fata Brună, cu Faţa Rumenă, cu Cosiţa Groasă
etc.). Firesc, după naştere eroul de basm va revendica (într-o „anatomie
a posedabilului”) doar dimensiunea materialului (şi anume:
transformarea acelui „corp de neatins” într-unul al trăirii
materiale, fizice, erotice), de care este interesat sau capabil eroul. Această
potrivită făgăduială a unui personaj dintr-o altă dimensiune nu face
decât să (re)aducă în discuţie problema hierogamiei” (p. 357).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu